Draga mea mamă,
Astăzi am vrut să îți fac o surpriză, dar m-am trezit prea târziu. Acum îmi pare rău că nu am facut asta de săptămâna trecută. Vroiam să îți trimit un buchet de flori. Mare și colorat. Am cautat de mult o florărie care să facă livrări și am găsit una minunată. Doar că abia ieri am realizat că e prea din pripă și pe data de 8 nu mai au nimic liber.
In ultimii ani am scris multe mailuri sperând să obțin o slujbă, am scris atât de multe referate, eseuri, dizertație, mailuri de curtoazie, dar de tine am uitat. Ție nu ți-am mai scris de mult măcar o poezie ca atunci când eram mică și mă luptam cu ceilalti colegi să le arăt că eu te iubesc mai mult decât își iubesc ei mamele. Dar tu nu te-ai supărat. Tu încă mă iubești și fără poezie. Ba chiar mă iubești și când sunt îmbufnată și fac ca o vrăjitoare prin casă sau la telefon.
Azi este despre tine. Chiar dacă este Ziua Internațională a Femeii, pentru mine este despre tine. Despre toate momentele în care mi-ai spus ca nu mi se cuvine nimic pe gratis, fără să fac ceva pentru el și că dacă vreau un măr trebuie să mă urc după el. Despre toate momentele în care am făcut febră și ai stat cu mine toată noaptea. Nu imi aduc aminte să mă fi trezit în timpul nopții și să nu mă întrebi dacă am nevoie de ceva. Despre toate serile în care deși erai terminată de oboseală și abia te mai târai până la pat, îmi spuneai aceași poveste până adormeam. Despre toate serbările la care ai făcut imposibilul să ajungi și știam că ești acolo.
Azi este despre tine mamă dragă. Despre ochii tai mari și căprui care sunt atât de calzi. Până te întreabă cineva ceva la matematică. Ooo și atunci sa vezi schimbare dramatică.
Hai să ne imaginăm că azi este un 8 martie din trecut în care vin la tine cu o poezie.
La etajul 1, blocul B
Stă doamna G.
Cu zâmbetul mereu pe buze,
Gata oricând să te amuze.
Cu drag,
Lucille.
