Tot weekend-ul mi-a sunat in creier ultima piesa a lui Taylor Swift: Look what you made me do. Si m-am gandit constant la intrebarea: cat de mult sa te raneasca cineva incat sa simti ca doar tragand o linie apasata si grea poti trece peste acea rana? Cam cat de adanca sa fie rana? La fel de constant mi-au venit in minte toate acele momente de pana acum cand oamenii nu mi-au acordat nici macar o sansa la afirmare. Au plecat mereu de la premisa ca nu pot, ca nu stiu sau ca nu ar trebui sa pot/stiu.
Provin dintr-o familie modesta si dintr-un oras mic, unde toata lumea stie pe toata lumea si nu poti sa faci nicio miscare fara a stii toata lumea ce ai facut. Pentru oamenii din orasul meu eram doar o fata prea timida pentru afirmare. Si da sunt foarte timida. Pana la primul imbold. Sau pana imi spune cineva ca nu pot sa fac un anumit lucru. 8 ani am auzit in urechi ca nu am nici in clin, nici in maneca in ceea ce priveste limba franceza. Asta pana in clasa a 9-a cand la clasa a aparut o domnisoara draguta si glumeata, care s-a prezentat simplu: Alina. Deja eram pe aceeasi lungime de unda. Avea o incredere in privire ca jur ca toti am avut impresia ca o sa ne mutam in Franta la sfarsitul liceului. Ambitia ei de a ne invata pe toti tainele acestei limbi aristocrate ne dadea incredere si mai ales mie si viselor mele de a locui in Franta la un moment dat. A crezut in mine si in puterea de a invata aceasta limba. Si am invatat-o si mi-a placut atat de mult incat dupa ce am venit in Bucuresti am continuat sa ma duc la Institutul Francez la cursuri pentru a nu pierde legatura. Ba chiar am castigat un concurs national de franceza. Si am fost mandra. Atat de mandra ca din acel moment mi-am promis mie ca nu o sa mai dau 2 bani pe cei care iubesc sa rupa vise. Si tot oraselul a fost uimit ca fata modesta si timida a reusit.
Am realizat ca atunci cand lasi pe cineva sa iti spuna cine esti, ce poti sa faci si ce ai voie sa spui, intr-un final ajungi sa uiti de tine. Mi-am promis ca nu o sa imi mai spuna nimeni cine sunt si ce pot sa fac. Eu stiu cine sunt si asa cum imi cunosc slabiciunile, imi cunosc si abilitatile 🙂
